Cleopatra Lorinţiu « Geopolitica »
 

Marginalii la  teme controversate:
( Cleopatra Lorintiu este in prezent corespondent al OEG Observatorului de Studii Geostrategice din Paris)
                          
1. Confesiune.

   O anumită perioadă a vieţii mele petrecută în Franţa , mi-a prilejuit întâlnirea cu o lume anume: lumea arabă de la Paris. La Paris am învăţat multe despre suniţi şi despre şiiţi, la Paris am aflat despre ismailiţi şi am avut ciudata şansă de a-l întâlni şi de a-i vorbi Alteţii Sale, Aga Khan. La Paris am văzut ce se întâmplă cu Islamul în Africa şi am deprins subtilele legături între libanezii de toate confesiunile, am aflat multe despre  wahabiţi şi am deprins a înţelege un pic nuanţele lumii persane, nuanţe infinitesimale ca-ntr-un covor de Tabriz ,  desăvârşit întru subtilitate şi ambiguitate.
   La Paris am aflat multe  despre kurzi şi despre cauza lor, impresionată de pasiunea doamnei Danielle Mittetrand pentru acest popor chinuit de istorie şi tot acolo m-am apropiat de mişcarea asiro-caldeenilor , am aflat mai multe despre mujahedinii poporului ai lui Mariam Radjavi, dar şi despre poporul afgan, despre conflictele din Sudan şi despre ce fac acolo miliţiile janjawid sau despre subtextul problemelor din Sahara Occidentală. De la Paris am plecat în cea mai fantastică experienţă a călătoriilor mele, în inima Africii, în masivul Akakus , în sudul Libiei, să-i văd şi să-i înţeleg pe tuaregi, şi tot acolo m-am împrietenit cu zeci de jurnalişti din toată lumea arabă şi musulmană. m-am bucurat de scrierile poetului Basher al Baker si de prietenia  si poemele subtile ale poetului si diplomatului iordanian Ibrahim Awawdeh.Am legat prietenii pentru o viaţă, m-am păstruns de farmecul nespus al poeziei arabe, de cântelele egiptene şi de farmecul Maghrebului.
    Am trăit obsedată de aceste teme, citind sute de pagini şi mai ales asistând la zeci, poate sute de conferinţe de presă, zi de zi, vreme de patru ani.
    Odată întoarsă la Bucureşti , mi-am dat brusc seama că prea multe din temele care frământă lumea contemporană sunt la noi, tratate cu superificalitate sau pur şi simplu rău înţelese.
   De aceea inserez mai jos unele interviuri şi comentarii, picături de natură să clarifice problematica unei lumi atât de complexe, tratate de multe ori cu superficialitate sau neânţelegere.

                                                  2.Teama de privirea reductoare
    Tocmai pentru că suntem victimele unei priviri reductoare, pentru că din ignoranţă se nasc neânţelegerile mi-am propus un serial de documentare care să pună în pagină marile întrebări, dar şi petele nebuloase ale unei problematici deloc comode.
   Salvarea a venit din partea producătorului emisiunii Semne a TVR, jurnalistul şi medicul Dan Micu, dispus să mă lase să investighez un fenomen de mare complexitate, dificultate dar şi foarte interesant. O zonă deloc comodă, în care „felicitările” din partea publicului vin greu sau deloc, fie şi din cauză că , fiind o tematică atât de sensibilă, e imposibil să mulţumeşti mereu pe toată lumea.În mai ampla mea încercare de a clarifica  felul în care diferenţele de natură doctrimară pot sai nu să justifice situaţii conflictuale din lumea de azi, am apelat la un interviu cu excelenţa sa domnul Adel Murad, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Irak în România. Domnia sa ne-a răspuns cu  distinsă amabilitate şi caldă prietenie cererii oastre.     Din interviul pe care ni l-a acordat am selectat pentru aici câteva răspunsuri de natură să explice atât caracterul "confecţionat" al manifestărilor diferenţierilor dintre suniţi şi şiiţi cât şi sublinierea altor idei de radicală importanţă: litera Coranului îndeamnă la pace şi toleranţă iară nu la dezbinare.


                             Şiiţi şi suniţi, „fraţii duşmani?”


   Lumea de azi vehiculeaza informaţia cu o viteza uluitoare.

    Se întâmplă ca o imagine sau un eveniment să devină o etichetă sau o explicaţie posibilă într-un chip fulgerător. Se vorbeşte despre Islam mereu, ştirile de presă dinspre ţările islamice se succed non stop.

   Într-o lume cu atâtea războaie, într-o lume a confruntărilor globale, opoziţia, neînţelegerea, gâlceava, cum o percepem noi adeseori, cei din spaţiul european, între şiiti şi suniti , a devenit de o vreme un leit motiv .

    Dar ca sa înţelegem trebuie sa ne întoarcem în timp, în secolul 7, puţin după moartea Profetului Muhammad, la momentul succesiunii califatului.(...)
Într-o forma teoretică, doctrinară, diferenţele dintre cele două principale curente au fost mereu puse în evidenţă de-a lungul timpului şi deopotrivă astazi.
     Ele se refereau însă la elemente precise de ordin de interpretare, şi nu aveau o altă formă de manifestare decât o confruntare de idei şi de practici, nicidecum o formă de luptă sau înfruntare propriu- zisă.

      Ca dovadă, faptul că la Mecca, pelerinajul îl fac mereu, împreună, deopotriva, şi unii şi alţii.

     Disputa doctrinară între aşa zişii fraţi duşmani, şiiţi şi suniţi este pe teritoriul teoriei mai mult, al literei scrise dar nu pe acela al războiului propriu-zis. Şi atunci, de unde această faţetă a lucrurilor, de unde acest « război religios » despre care se vorbeşte ?

    Rămâne sa aprofundăm nuanţele acestor deosebiri de doctrină dintre şiism şi sunism, cele două curente principale ale Islamului.

     Este limpede însă că disputa teologica doctrinară nu justifică violenţa şi confruntare brutală .

     Dacă cei care îi învrăjbesc astăzi pe suniţi contra şiiţilor şi invers , făcând o translatare falsă, ştiu acest lucru , rămîne de văzut.

Pentru lumea credinţei este însă important să accentuăm că Islamul este religia care pune mai presus de orice credinţa intimă şi implicarea personală, propovăduind supunerea faţă de divinitate şi stăpânirea patimilor de tot felul.

                                             Luminile Islamului

       Fragment dintr-un interviu acordat de Excelenţa sa dl. Adel Murad Ambasadorul Extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Irak în România.

                                 (Traducere din limba arabă de Violeta Mladin)

Cleopatra Lorinţiu :Excelenţă , tema pentru care vă cer sprijinul priveşte diferenţele de substanţă dintre şiism şi sunism. Astăzi, această diferenţă religioasă este mereu invocată ca explicaţie pentru situaţia din ţara dumneavoastră.

Adel Murad
Islamul a apărut pentru a pune capăt unei epoci a ignoranţei,epoca preislamică, în care de multe ori fetele erau jertfite la naştere.Doar băieţii erau lăsaţi în viaţa.Profetul Muhammad, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, nu credea în diferenţele etnice, nici în superioritatea unei anumite rase .O dovadă
în acest sens fiind faptul că cei doi însoţitori ai săi,Bilal Al Habashi (Abisinianul)muezinul Profetului provenea din Africa,iar sfetnicul său era Salaman Al Farisi, Persanul .

O parte din cei care au răspândit luminile civilizaţiei islamice în lume nu au fost arabi, ci filozofi,învăţaţi de alte origini :persani, turci,albanezi.

De aici se vede universalitatea şi umanismul Islamului.


Cleopatra Lorinti:.Într-o forma teoretică, doctrinară, diferenţele dintre cele două principale curente au fost mereu puse în evidenţă de-a lungul timpului şi deopotrivă astazi.
Ele se refereau însă la elemente precise de ordin de interpretare, şi nu aveau o altă formă de manifestare decât o confruntare de idei şi de practici, nicidecum o formă de luptă sau înfruntare propriu- zisă.

Ca dovadă, faptul că la Mecca, pelerinajul îl fac mereu, împreună, deopotriva, şi unii şi alţii.



Adel Murad :
    În mod cert e aşa. Dar nu numai pelerinajul ci toate ritualurile religioase,postul, savârşirea rugăciunii se aseamănă.În fiecare an milioane de musulmani merg în pelerinaj la Mecca îmbracaţi în veşminte simple,
    Cu toţii egali în faţa Ka’bei, în faţa lui Dumnezeu, implorând iertare .
Milioane de credincioşi,în aceleaşi veşminte simple.
Nici unul nu se deosebeşte de celălat : africanul de şiit, zaiditul de sunit.
Cu toţii sunt musulmani,de toate confesiunile, din toată lumea.
Statele care au interese în zona Orientului Mijlociusunt cele care agită acest climat în interes propriu.

Cleopatra Lorintiu :Totuşi, pare că este un conflict istoric, aceasta confruntare intre siiti si suniti.

Adel Murad : Unii guvernanţi din statul safavit iranian şi din cel otoman,
ale căror interese erau diferite,au tot aţâţat aceste conflicte de 300-400 de ani încoace.Acestea au fost scoase acut în evidenţă după căderea fostului regim irakian, în interesul anumitor state care joacă o carte în zonă.


Cleopatra Lorintiu:Eu m-aş referi mai degrabă la un sprit fratern care a guvernat relaţiile istorice dintre şiiţi şi suniţi de-a lungul vremii. Un observator din afară are impresia unui « conflict » confecţionat artificial şi întreţinut artificial.


Adel Murad :
    Căsătoriile mixte între şiiţi şi suniţi sunt un lucru normal în Irak. Înainte, pe irakieni nu îi interesa dacă soţia este şiită sau sunită.
    În ceea ce priveşte Irakul,statele din zonă şi-au stabilit diferite agende. Din acest motiv se amplifică conflictele.
    Toate principiile propovăduite de Islam ca religie a toleranţei sunt în slujba omului ca acesta să fie integru, pentru binele său şi al seamănului sau.
     Religia islamică la fel ca si crestinismul, iudaismul sau budhismul este o religie a înţelepciunii,a toleranţei , a dialogului, şi nu a violenţei.


Cleopatra Lorintiu: Şi totuşi există trebuie să recunoaştem faptul ca exista o realitate a islamismului radical, a terorismului care compromite ideea de pacifism a musulmanilor!

Adel Murad.
Evident. Trăim acest lucru. În Irak, aceste acte teroriste, au devenit zilnice. Subliniez că ele nu au nici o legătură cu Islamul deşi sunt comise în numele Islamului. Islamul este străin de astfel de atitudini.

                           ( noiembrie 2007,  Bucuresti)

 Documentare realizate de Cleopatra Lorintiu avand drept subiect lumea musulmana si confluente ideatice si religioase . (vezi pagina Confluente )

  1. "Şiiţi şi suniţi, „fraţii duşmani?”

reportaj documentar despre diferenţele din Islam, cu participarea prof.univ .dr George Grigore, Centrul de Studii Arabe din Bucureşti ,Dr. Laura Sitaru, dr. Abu Ola, Fundatia Taiba si a Excelenţei saledomnul  Adel Murad, Ambasadorul Irakului în Romania.   noiembrie , 2007


    2."Convietuirea cu Islamul"

reportaj documentar despre Islamul din Europa de azi şi exemplul particular al Franţei, cu participarea:
 avocat CHEMS Eddine Hafiz deelegat General al Consiliului Cultului Musulman din Franta,
Hichem ben Yaiche, cercetator,analist politic IRIS Paris ,recactor sef al revistei New African,Le Magazine de l'Afrique)
Dr.Ronald Hatto, Sciences Politiques Paris
Radwan Kadhanoun, journalist,Bucuresti;( in emisiunea SEMNE) februarie 2008.

« Noi , musulmanii suntem în Europa şi trebuie să facem în aşa fel ca toate comunităţile să poată trăi împreună în acest ansamblu european.”

(interviul a fost publicat in revista Geopolitica, nr.26 ,2009)

Un dialog de Cleopatra Lorinţiu cu dl. CHEMS Eddine Hafiz , Delegat general al Consiliului Francez Cultului Musulman  : Se ştie că Franţa de astăzi reuneşte o multitudine de influenţe culturale, spirituale : puternica emigraţie care a marcat secolul douăzeci şi, în general situaţia post colonială, au fost de natură să influenţeze realităţile franceze.
    Prezenţa islamului în Franţa de astăzi este un element valorizator.Despre modul în care sunt organizaţi musulmanii din Franţa precum şi despre aspiraţiile lor şi modul lor de integrare în societatea franceză am stat de vorbă cu Delegatul General al Cultului Musulman în Franţa, avocatul CHEMS Eddine Hafiz care m-a primit cu amabilitate în Biroul său de avocatură plasat chiar pe Avenue des Champs Elysees,la Paris.

- Stimate Chems Eddine Hafiz am fi interesaţi înainte de toate de o scurtă privire retrospectivă pentru a vedea cum s-a ajuns de fapt la o asemenea organizare a comunităţii musulmane din Franţa şi, evident exemplul specific al locului în care ne aflăm noi, Parisul.

- Se ştie că oficialitatea franceză, odată cu instalarea unei comunităţi musulmane în Franţa a dorit să organizeze Islamul. Încă din anii optzeci au existat mai multe tentative de organizare a musulmanilor.
Înainte de toate, prin intermediul locaşurilor de cult, moscheilor din Franţa. Deci a existat această veleitate din partea reprezentanţilor puterii politice de a organiza Islamul. Au existat şi mai multe tentative care nu s-au finalizat , din păcate. Până în anul 1999 când domnul Jean Pierre Chevenement care era la vremea aceea Ministru de Interne a decis să se înceapă „ istişara”adică în arabă, consultarea.
El a decis să reunească în jurul mesei tratativelor toţi reprezentanţii islamului din Franţa , diferitele organizaţii, reprezentanţii asociaţiilor . Şi au fost 5 mari federaţii de moschei şi personalităţi ale lumii musulmane.
În cadrul acestei consultări s-au abordat mai multe subiecte . În sfârşit, în 2003 când domnul Nicolas Sarkozy, actualul preşedinte al Franţei, era ministru de interior, a fost creat la 2 mai 2003 Consiliul Francez al cultului musulman, condus de doctorul Dalil Bubaker.
Tendineţele islamului din Franţa erau reprezentate în acest Consiliu Francez al Cultului Musulman.
Primul mandat era de doi ani, din 2003 în 2005 şi în luna iunie 2005 s-au făcut alegeri pentru a alege din nou conducerea Consiliului precum şi consiliile regionale. Trebuie ştiut că există 25 de consilii regionale. Am luat în considerare decupajul teritorial francez cuprinzând 22 de regiuni. În privinţa centrului,Ile de France am împărţit zona în trei părţi. De aceea aven 25 de consilii incluzând Teritoriile de peste mări, Corsica şi regiunile din Franţa metropolitană. Avem aşadar un birou naţional şi 25 de regiuni.
Alegerile se fac pe baza locală, la lăcaşurile de cult. Toate locaşurile de cult care se înscriu în dinamica Consiliului Francez al Cultului Musulman, ceea ce reprezintă 87 procente din moscheile din Franţa care au aderat la acest Consiliu.
Şi avem delegaţia moscheilor care constituie Adunarea Generală a Consiliului Francez a Cultului Musulman. Aceasta alege un Consiliu de Administraţie din 60 de persoane iar acesta la rândul său alege Biroul .

-Toate aceste elemente sunt foarte interesante, evident interesante şi pentru musulmanii din România,e evident bine să ştii cum e la alţii, cum s-au organizat alte ţări care au şi o comunitate mai mare dar şi o experienţă mai îndelungată a convieţuirii dintre religii. Să nu uităm că dumneavoastră v-aţi înscris într-un cadru foarte propice creat de legea asociaţiilor.

-Da, suntem o asociaţie coform legii 1901 cum există în Franţa . Pentru prietenii noştri români pot adăuga că există două tipuri de Asociaţii având la bază legea din 1901 şi altele având la bază legea 1905 care gestionează locaşele de cult. Asta înseamnă că asociaţia de tip 1901 are o personalitate morală, care poate gospodări toate tipurile de probleme dar în cazul în speţă ea gerează cultul musulman, cu promisiunea fundamentală de a permite libera exercitare a cultului musulman şi de a da fidelilor posibilitatea de a-şi practica religia.
Consiliul Francez al Cultului Musulman (CFCM) are ca multe misiuni ; de exemplu: să fixeze împreună prima zi de Ramadam, care e o zi importantă, ca să putem ţine împreună Ramadamul, o obligaţie a fiecărui musulman. Şi fixăm ultima zi de Ramadam, şi prima zi de l’Aid, hotărâtă de asemenea de CNFM. Apoi avem Sărbătoarea sacrificiului când musulmanii sacrifică oaia .Trebuie de asemenea să fim un fel de pasarelă între puterea publică şi musulmani.Suntem într-o ţară în care laicitatea e un principiu, adică principiul separării statului de biserică e foarte important.

-Acest element trebuie  realmente precizat, spre deosebire de alte ţări, Franţa aplică acest principiu al laicităţii ,activităţile statale şi bisericeţti nu interferă, fiecare are dreptul să îşi pracice religia dar nu să o impună altora sau să se afişeze cu însemne religioase ostentative în cadrul public, mă refer mai ales la aplicarea legii pentru cadrul şcolar care a creat atâtea discuţii internaţionale pe parcursul ultimilor ani...

-Da, Puterea publică nu poate să se implice direct în gestionarea unui cult, oricare ar fi acesta.Republica franceză, recunoaşte toate cultele dar nu are ca misiune să privilegieze sau să marginalizeze vreunul din acestea.
Esenţialul e că statul dă posibilitatea fiecărui cult să existe,
Un birou care fiinteaza pe lângă Ministerul de interior francez este „ interlocutorul” privilegiat al fiecărui reprezentant de cult. Cultul musulman poate aici în Franţa să ceară ajutor, nu ajutor financiar , dar la nivelul organizării, la nivelul, de exemplu, al susţinerii cadrului musulman care astăzi este o problemă pentru musulmani.
Musulmanii s-au instalat ,trăiesc în Franţa ,au naţionalitate franceză. În momentul decesului unui fidel musulman e obligatoriu să îl reîntoarcem în pământul lor ? Sau se poate ca el să fie înmormântat în Franţa. Sunt între 5 până la şase milioane de musulmani , un număr important deci trebuie reglate acest gen de probleme.
Apoi pelerinajul la Mecca, este una din obligaţiile din cele cinci obligaţii pe care fidelul trebuie să le respecte.
   Astăzi există 25 000 musulmani din Franţa care pleacă spre locurile sfinte ale islamului, deci 25 000 care fac acest lucru în condiţiile non ingerinţei puterii politice.  Şi în acel moment trebuie ca CFCM să poată să organizeze , să permită acestora musulmani să meargă în condiţii bune să îşi efectueze pelerinajul .
Avem apoi problema halalului ,a mâncării , a celei care este corectă,în conformitate cu ritul musulman şi de aici o întreagă organizare care trebuie făcută.
-Coalgularea dumneavoastră ca organism nu a fost un lucru uşor, a cerut ceva timp şi o doză de înţelepciune din partea aderanţilor.Se ştie că oamenii au în general tendinţa de a se dezbina şi nu de a se uni...
- E drept că CFCM a fost foarte aşteptat,e o asociaţie în funcţionare din 2003.E drept şi că lucrurile nu merg de la sine, sunt atâtea eforturi de făcut, dar avantajul este că oamenii au început să se cunoască, chiar dacă sunt de diferite tendinţe, fie că sunt de origine algeriană, marocană, turcă, sunt cei care alcătuiesc cele mai puternice comunităţi musulmane.
Se pot aşeza în jurul mesei, să discute problemele şi să elaboreze soluţii.
E un islam specific Franţei: pentru că domnul Sarkozy repetă mereu : „e un islam al Franţei” şi e adevărat , acum ne trebuie imami formaţi aici, în Franţa, care să cunoască realitatea şi specificul vieţii musulmanilor de aici din occident.
Dar , în acelaşi timp islamul este universal. Fie că suntem în Franţa sau într-o ţară musulmană, comportamentul credincioşilor e cam acelaşi
Dar pentru că suntem într-o ţară în care religia musulmană e minoritară, şi în orice caz separarea puterii de stat de religie musulmanii trebuie să ia în consideraţie celelalte comunităţi care trăiesc împreună cu noi. Şi există această noţiune: de a trăi împreună, dat fiind faptul că laicitatea este cadrul nostru comun. Trebuie să facem din specificitatea noastră ca religia să facă parte din intimitatea noastră.
Înainte de toate sunt cetăţeni francezi şi apoi fiecare cu raportul să cu divinitatea: sunt oameni care cred în Dumnezeu, sunt oameni care nu cred dar totuşi oamenii aceştia sunt înainte de toate francezi şi islamul trebuie să se adapteze legilor republicii ţinând cont de faptul că marile principii ale dreptului sunt respectate de musulmani.

-Revenind puţin la ceea ce a părut o confruntare destul de importantă în societatea franceză, aceasta aplicare a legii interzicerii însemnelor religioase în mediul public, care a creat, să recunoaştem , destulă animozitate. A curs cerneală ăn jurnalele europene şi chiar mondiale. Cum comentaţi acest lucru?

-Putem spune că Islamul a putut să se plieze legilor replublicii fără ca să existe înfruntări între perceptele musulmane şi legile republicii.
să luăm exememplul cel mai cunoscut care este interzicerea voalului la şcoală.
E adevărat că CFCM a jucat un rol foarte important amintind faptul că purtarea voalului ca în toate religiile monoteiste e o indicaţie religioasă, pentu căfemeia,în comportamentul ei trebuie să păstreze nişte limite în comportament ,pentru a nu fi provocatoare.
În acest sens voalul a fost o formă de protecţie a corpului femeii .
Dar noi am reamintiti că în versetele Coranului se reaminteşte că făptura omenească când a venit pe lume a venit pentru a învăţa, pentru a se instrui .Un verset din Coran zice că „ v-am adus pe lume ca să puteţi învăţa şi atunci când veţi reveni spre mine vă voi spune ce aţi învăţat. „Şi astfel noi reamintim fiicelor noastre că instrucţia e capitală.
Şi când într-o şcoală a republicii te comporţi la fel ca ceilalţi copii şi nu există un semn distinctiv al religiei noi vă sfătuim să renunţaţi la voal pentru că trebuie să favorizaţi propria educaţie.
Pentru că dacă nu renunţaţi la voal sunteţi excluse din şcoală,prin această excludere sunteţi marginalizate , rămâneţi acasă . Plecând de aici , această lege care a fost votată nu intră în contradicţie cu preceptele religiei se adaptează fără probleme şi vedem că islamul poate să se adapteze tuturor situaţiilor .
Şi vedem azi că musulmanii acced la funcţiuni publice de stat şi nu e nici o problemă şi nici o contradicţie între comportamentul musulman şi cel republican.

-Există mulţi tineri care pleacă astăzi să urmeze cursuri coranice în ţările arbe?
- Există, evident ,pentru că azi în Franţa nu sunt încă suficiente mijloace pentru cei care vor să înveţe religia lor, să se instruiască, învăţând istoria, civilizaţia musulmană, Coranul .Deci sunt tineri care merg către aceste ţări.Dar din ce în ce mai mult , de exemplu la nivelul Moscheii din Paris,se fac cursuri de formare a imamilor.
Şi deci fiecare persoană care vrea să apofundeze poate să se apropie acum de acest institut pentru a-şi completa cunoştinţeşe. Astăzi, cum se zice, natura are oroare de vid, e adevărat , nu există aici centre care să permitp să arate ce e civilizaţia musulmană să înveţe limba arabă care e limba islamului, atunci fireşte că aceşti tineri merg către ţări musulmane.
Astăzi cred că odată cu Fundaţia pentru islam care va permite ridicarea unor noi locaşuri de cult, cred că vom putea limita aceste neajunsuri.

-Există o prevedere a legii din 1905 care interzice orice finanţare publică .Cum se soluţionează aşadar această problemă a finanţării construirii moscheilor?

- Există moschei finanţate de comunitate există moschei care beneficiază de subvenţii din partea unor state musulmane.Aşa funcţionează moscheile. Dar,aveţi dreptate, statul francez nu are dreptul să finanţeze. Din acest motiv Fundaţia pentru opere islamice e un instrument juridic ,creat acum câţiva ani de domnul Dominique de Villepin. Astăzi ea va putea să îşi îndeplinească rolul său: toate aceste construcţii , de întreţinere a locurilor de cult, formarea imamilor.Aici, în Franţa nu sunt probleme între suniţi şi şiiţi pentru că doctrina şiită este extrem de minoritară în Franţa. Sunt suniţi şi în interiorul sunismului sunt forme diferite: astăzi avem tendinţe tradiţionaliste,tendinţe moderniste dar care se regăsesc în interiorul CFCM pentru că acesta are un scop care e acela de a regla problemele comunităţii musulmane.
Există probabil diferenţe doctrinare dar acestea se vor regla ele însele cu timpul, e nevoie de timp.

-Pot spune că aţi făcut multe progrese într-un timp relativ scurt. Dintr-un anume punct de vedere sunteţi un exemplu de rezolvare a acestor situaţii noi create în Uniunea Europeană.

-Adevărul e că cerem multe lucruri Islamului într-un timp scurt! Să ne reamintim când a fost creat CFCM în timp ce marile religii monteiste , fie că e vorba de iudaism sau de creştinism au organizaţii care sunt centenare sau pluricentenare.
Noi suntem religia cea mai recentă aici în Franţa. Încercăm să reglăm toate aceste probleme în acelaşi timp. În acelaşi timp e adevărart că sarcina e dificilă.
-Amalgamul de idei şi de mesaje transmis adeseori de anumite medii de informare nu chiar obişnuite cu deontologia, sau amestecul de informaţii pe care cei care cunosc mai puţin sunt tentaţi să îl practice, în aceste condiţii ale manifestării terorismului internaţional , ale unor acte reprobabile care au întinat, să zicem „lumina literei Coranului”, nu este un fapt greu de gerat?

-Religia musulmanilor este astăzi foarte stigmantizată mai cu seamă după oribilul 11 septembrie 2001 şi lumea face adeseori amalgamuri şi spune că un musulman este de fapt un terorist. Trebuie să demonstrăm în calitatea noastră de musulmani, că nu e adevărat.Nu alţii trebuie să descopere aceste adevăruri ci e de datoria noastră a musulmanilor să le arătăm că avem o religie ca celelalte.

- Aveţi acum ocazia să vă adresaţi musulmanilor din România, prin intermediul acestei publicaţii generoase. Şi ei au formele lor de organizare adaptate la specificitatea vieţii din România. În acelaşi timp, România este membră a Uniunii Europene, deci majoritatea principiilor care există aici , sunt aplicate şi în România.

- Vreau să reamintesc că Islamul este pacea ,este toleranţa este iubirea fraternitatea ,sunt principii care trebuie în permanenţă arătate tuturor.
Musulmanii trebuie să fie uniţi ,pentru obiective care servesc comunitatea , în România de astăzi această ţară minunată care a intrat în Europa, comunitatea musulmană trebuie să acompanieze acest proces, să profite de experienţa altor ţări , ca Franţa. Suntem deschişi să- i ajutăm pe fraţii noştri musulmani, să-şi pună în mişcare o organizare în sensul unui interes naţional comun. Nu există astăzi o fragmentare de interese. Suntem aceeaşi comunitate, astăzi suntem în Europa şi trebuie să facem în aşa fel ca toate comunităţile să poată trăi împreună în acest ansamblu european.

Paris, 2008



   3.Sufism, poezie şi vocaţie mistică,

un documentar despre poetica lui Jalaudin Rumi misticul persanofon omagiat de UNESCO si dansul dervisilor rotitori

 
Participă: conf. univ. dr. Luminiţa Munteanu, Catedra de Limbă Turcă, Universitatea Bucureşti, prof. univ. dr. George Grigore, Hamid Reza Arshadi, Ambasadorul Republicii Islamice Iran la Bucureşti, Adel Murad, Ambasadorul Republicii Irak în România, specialist în lirica persană.aprilie  2008, TVR1