Cleopatra Lorinţiu « Ecart »

( în josul paginii puteţi citi fragmente din articole publicate în Ecart :

1.Simplă suflare - un articol despre balerinul,

coregraful şi pictorul Marinel Stefănescu :

 2.Ecart : aniversare la o suta cincizeci de apariţii)

 În 1998 Cleopatra Lorinţiu propune Redacţiei ziarului Economistul condusă de Ioan Erhan realizarea unui supliment de cultură care să abordeze o problematică situată la intersecţia artei cu managementul .

   Găseşte că această prescurtare ( de la economie şi artă) are un dublu sens , făcând trimitere şi la cuvântul « ecart » şi făcând referire la distanţa de care un creator are nevoie pentru a contempla actul artistic.
  
Cleopatra Lorinţiu a fost editor coordonator al acestui săptămânal de cultură, publicat în interiorul ziarului, din 1 octombrie 1998 , de la numărul 1 şi până la plecarea ei la Paris, într-un post diplomatic( 14 octombrie 2002).

În cei cinci ani în care a coordonat apariţia acestui supliment cultural săptămânal,  Ecart a devenit -o tribună de exprimare a scriitorilor din diferite generaţii, punctele de densitate fiind :

restituiri literare, seriale şi documentare dedicate scriitorilor de valoare, profund neglijaţi în ultima perioadă, traduceri din literatura lumii,o atentie deosebita fiind acordata spatiului literaturii arabe si persane.

o tribună de apărare a ideilor naţionale dar şi de afirmarea tinerilor : a fost găzduită o pagină dedicată copiilor şi tinerilor de excepţională valoarea, promovaţi de Fundaţia « Genius » condusă de prof.univ.Iulian Creţu.
Ca urmare a acestui demers a fost publicat un album « Genius » coordonat de Cleopatra Lorinţiu.

O abordare a manageriatului artistic de stat şi privat, a colecţionarilor de artă, a  pieţei de artă în România.

In paginile "Ecartului" au fost publicate uluitoarele revelaţii făcute de dr.Toni Victor Moldovan despre programul de inginerie genetică şi decodarea textelor sacre, o ipoteză impresionantă despre istoria umanităţii.

Au fost acordate spaţii importante literaturii şi culturii universale.
Pe lângă publicarea autorilor, comentatorilor şi jurnaliştilor din diferite generaţii, Cleopatra Lorinţiu a publicat şi propriile eseuri, interviuri, comentarii şi cronici şi s-a ocupat de restituirea unor pagini inedite sau mai puţin cunoscute din creaţia poetului Gh.Tomozei ,de publicarea unor documente inedite privind amiciţia literară de notorietate, a acestuia, cu poetul Nichita Stănescu.

                                               Ecart 150

   (text de Cleopatra Lorintiu publicat la aniversarea a 150 de numere apărute ale publicaţiei)

Iată-ne la apariţia numărului 150 al Ecart-ului. Ceea ce a fost acum câţiva ani o încercare, o provocare culturală a devenit acum o obişnuinţă. Nici o noutate, timpul trece. Zboară şi duce cu el tributul clipei, bucuria sau tristeţea, însingurarea sau prietenia. Ne uităm peste umăr la noianul de ziare din arhivă, mai degrabă din memorie.  

 Ce-am câştigat?
Înainte de toate, liniştea faptului că ne putem exprima, că putem formula opinii, că putem fi atenţi la ce se petrece.

Nu suntem termometrul stării culturale a naţiunii, nici măcar observatorii mecanismelor care există, sau teoretic ar trebui să existe. Încuviinţăm, admirăm ceea ce e bun : târguri de carte, Festivalul Enescu, alte festivaluri de teatru şi film, apariţii editoriale, spectacole de operă, manifestări culturale organizate cu diferite prilejuri. Încercăm să fim atenţi la ce se întâmplă în toate ,,lumile’’ culturale- nu întotdeauna ele comunică între .
  
Pe de altă parte suntem încă prea tributari politicului, ingerinţelor lui. Un amestec nu întotdeauna fericit. Căutăm în sertarele cu documente dar şi în realităţile misterelor, în aventurile uluitoare ale cunoaşterii . Avem colaboratori de cursă lungă şi proaspăt veniţi în paginile acestui săptămânal care a reuşit să-şi facă destui prieteni.

Fără patimi, fără ranchiuni, fără orbiri, încercăm să fim o formă lucidă de comentariu artistic observând cu atenţie ce se petrece în societate, în economie.Avem regrete şi , fireşte, melnacolii. 

Observăm cu tristeţe în jur invazia prostului gust, coborârea continuă a ştachetei nivelului de cultură mai cu seamă la posturile de televiziune, alunecarea massmediei spre derizoriu, spre dictatura faptului divers şi dacă se poate agresiv sau găunos. Asta ne doare dar nu putem face nimic.

Din păcate.Observăm cu durere cât de marginalizaţi sunt mari artişti, mari oameni de ştiinţă, economişti, adevăratele puncte de forţă ale culturii române şi cât de adulaţi, de în atenţia lumii, de mediatizaţi şi urcaţi pe piedestal sunt aşa zisele vedete de-o clipă.

Fără cultură, fără aspiraţie, fără ideal, fără capacitate de structurare.  Ei ne sunt propuşi nouă drept modele. Modele de urmat mai ales de către generaţiile care vin, dezorientate şi confuze , generaţii pe care le distrugem prin complicitate sau lipsă de reacţie. Ne dor erorile din învăţământ, confuziile de valori, degringolada, ne dor falsurile afişate pe ecranele televizoarele, ne doare sărăcia şi umilinţa marilor oameni de cultură care trăiesc senectutea cu un gust amar şi-n sărăcie, în cele mai multe cazuri.

Din biliardul jocului politic, de prea multe ori cultura n-a avut ce câştiga. Unde sunt altruiştii capabili să gândească înainte, oamenii însetaţi de cultură care pot propune o strategie deşteaptă, capacitatea de a scoate în faţă modele adevărate, valori, valori morale şi culturale înainte de toate?

Iată de ce, sărbătoarea de azi, cu toată boarea ei de prietenie, colegialitate şi solidaritate îmi pare că are în fundal o realitate tristă. O dezamăgire. "
 

Dialoguri publicate  in Ecart (1998-2002) supliment cultural artistic al cotidianului Economistul , director Ioan Erhan si republicate in cartea "O lumina suplimentara", editura Muzeum, 2002

Un meditativ pe malul fluviului care curge -un dialog cu sculptorul Gheorghe Adoc

 "Vis de Danemarca sau cit de importanta este calitatea vietii" interviu cu  Birgitte Emborg, reprezentanta companiei daneze  Pharma Nord in Romania , despre descoperirea  Coenzimei Q10 si evolutia acestui supliment nutritiv devenit tot mai prezent in viata noastra.

Un drum de o viata, interviu cu sculptorita Gabriela Manole Adoc vezi pagina G.ManoleAdoc

Interviu cu dr.ec. Florin Georgescu,deputat,presedintele Comisiei Finante Banci din Adunarea Deputatilor ,fost ministru al finanţelor.

Chirurgia, o meserie dura! Interviu cu   prof .univ. dr. Dan Gavriliu . vezi pagina Dan Gavriliu

Prin misteriosul domeniu ultimul interviu acordat de maestrul Ion Vlasiu  (vezi pagina Vlasiu

Sa ramai in pamintul tarii tale, interviu cu academician Romulus Vulcanescu vezi pagina Vulcanescu

"Eroinele mele sunt invingatoare fiindca imi seamana" (republicare din Slast ) interviu cu scriitoarea Cella Serghi

vezi pagina CellaSerghi

Povestea unei familii, interviu cu Manole Filitti

 vezi pagina Filitti

Prietenul albinelor, ultimul interviu acordat de Nicolae Iliesiu, inventatorul Apilarnilului vezi pagina Iliesiu

"Jarul memoriei" si"Sotia mea era o perfectionista"interviu cu dr.Stefan Stan despre acad.dr.Florentina Mosora,   biochimista, sefa catedrei de oceanografie din Liège vezi pagina Mosora

"O viata framintata, un destin neobisnuit " interviu Edith Bretan le Bovit despre Nicolae Bretan   vezi pagina Bretan

"O experienta interesanta:trei ani rector la Chisinau" Interviu cu prof.dr  Paul Bran, rectorul Academiei de Studii Economice din Bucuresti

"Am cunoscut-o pe Ana Aslan",interviu cu Dr.Maria Georgescu,specialist în geriatrie şi gerontologie, nutriţionist, director medical al Institutului de geriatrie si gerontologie "Ana Aslan"(1998)  Maria Georgescu

Sarbatoarea continua interviu cu balerina Margareta Zirrasi Guy Pariseau  (interviuri realizate la Edmonton ,Canada şi Bucureşti)

Amintindu-ne cei mai frumosi ani interviu cu maestrul coregraf Gabriel Popescu vezi pagina Gabriel Popescu

Interviu cu Dorel Onaca, senator, scafandru

Cum se face muzica? Cum se fac banii? interviu cu Gert Hofbauer, dirijorul Orchestrei Hoffburg,Viena şi cu Luminiţa Nielsen,manager intr-o firma austriaca de turism  ( Viena,1995)

Grecia de sub timpla, interviu cu mezzosoprana Marina Krilovici(interviu realizat la Atena,1995)

Farmecul discret al amintirii, interviu cu arh.  Gheorghe Rossetti despre istoricul familiei Rosetti şi viaţa tatălui său, academicianul, profesorul, lingvistul Alexandru Rosetti).1997

 

Interviu cu soprana Mariana Nicolesco , organizatoarea şi iniţiatoarea Concursului International de canto" Hariclea Darclée",Braila august-septembrie 2001

"O intilnire neobisnuita.Clarificari şi uluiri" sau Citind Programul Terra de  dr.Toni Victor Moldovan,

interviu  cu  prinţul  Paltin Sturza,conferenţiar universitar,specialist în limbaje şi semiotică, scriitor, nepotul generalului G. Avramescu .

Farmec de Bojor

(Interviu cu Ovidiu Bojor, botanist, alpinist, farmacolog, autorul brevetului Insuveg,a facut parte din echipa de alpinisti care a escaladat Gurjahimalul( Muntii Hymalaia), autor al unor carti si tratate fundamentale de farmacologie si botanica. A clasificat flora Transilvaniei.

Simplă suflare- balerin, coregraf, pictor, Marinel Ştefănescu

Lumea artiştilor e plină de surprize şi paradoxuri. Îmi plac, mărturisesc, artiştii care nu încremenesc într-o anumită etapă,chiar dacă aceea este a perfecţiunii !
Într-un stil,într-o manieră de exprimare.
   
Acei căutători mereu nemulţumiţi de ei înţiţi capabili să se arunce în altceva ,cu toate risucrile pe care şi le asumă cu seninătate. Dar despre exemple şi teoretizări în privinţa acestui tip de comportament artistic, poate altădată.    

Confesiunea mea de astăzi are legătură cu venirea la Bucureşti pentru a străluci sub ochii Sălii Operei Române şi ai lumii artistice bucureştene a unor distinşi balerini români, împrăştiaţi de vreme, de politichie, de felurite situaţii ,ale vieţii, nu ?

În cele patru vânturi. Locuri prin care au avut succese, s-au bucurat de aplauze şi de lauri.
  
Unul dintre ei este Marinel Ştefănescu, despre care ar fi teribil de multe de spus. După ce a absolvit şcoala bucureşteană el s-a perfecţionat la Balşoi Teatr cu Messerer şi Jermolaiev, apoi la Kirovul leningrădean, câştigând două concursuri importante ale acelui moment, la Varna şi Moscova.

Apoi avea să devină prim balerin al Operei din Bucureşti şi pentru patru ani, avea să danseze la opera din Zurich. Din 1977 Marinel Ştefănescu s-a stabilit în Reggio Emilia (Italia) unde a pus bazele Asociaţiei Baletului Clasic,alături de Liliana Cosi.
   
Această şcoală a făcut nespus de mult întru lansarea noilor talente,formarea lor,formarea gustului publicului.Într-un moment artistic în care baletul clasic pierdea teren, tipul de balet rafinat, perfecţionist,pe care l-a prosup această companie de balet a însemnat extrem de mult.  

Aşadar după ce el însuşi a făcut balet cu atâta succes,Marinel Ştefănescu a devenit profesor, coregraf,manager.

Pictura a venit ca o complementaritate a stării pe care o inspira dansul.
Şi ce pictură ! Spectacole adevărate de culoare, desfăşurări ample, vârtejuri romanitice sau abstracte centrate pe sugestia unei mişcări, a unui chip, a unui anotimp. Sau pânze de sugestie impresionistă, cu tuşe subtile, motive vegetale, emoţii în culori.  

Decoruri posibile pentru o coregrafiile sale, spectacole sincretice în care nimic nu e neglijat, neglijabil, fiecare pată de culoare contează fiecare suflu, fiecare emoţie.

E straniu cum acest domn, puţin visător, puţin distant e una şi aceeaşi persoană cu întruchiparea serafică ce-i conducea paşii Ilenei Iliescu pe scena bucureşteană şi cu pictorul dezlănţuit în guaşe,terebentină şi culori acrilice ,cel pe care mi-l imaginez într-un castel italian, retras ca un conte miserios alături de o frumoasă doamnă.

Unul şi acelaşi personaj, acelaşi Marinel capabil de prietenii, fidelităţi şi solidarităţi rare,cum îmi povestesc unii şi alţii ,în stare să bată drumul edmontonului canadian ca să îşi vadă prietenii stabiliţi acolo.Marinel, cel care ţinea în mână cu disciplină şi putere de organizare prestigioasa trupă de balet, excelând prin ţinută, prin spirit de echipă şi capacitatea de a avea o direcţie proprie în evoluţia artistică ,prin idei manageriale de excepţie, una şi aceeaşi persoană cu balerinul serafic din filmul meu,  «Praful şi aurul scenei » ,una şi aceeaşi persoană cu tânărul balerin evocat de Gabriel Popescu în emisiunea pe care i-o dedicasem…. (vezi pagina Gabriel Popescu). Maestrul îl încurajase, îl susţinuse, vai, cu teama că unii vor cleveti fiindcă era propriul său nepot.

Ehei, oameni din aceştia , cu simţul responsabilităţii şi al valorii, cu teama de a nu face nici un act discreţionar sau de favoritism, cred nu mai există… sunt o specie dispărută şi e bine să scriem despre ei şi să rămână în amintire ca să vedem cum erau mai demult, artiştii…
    
Marinel este un temperament artistic adevărat,autentic, capabil să îşi caute şi să îşi găsească mereu noi şi noi forme de manifestare.de dragul artei,cea despre care un poet spunea că este simplă suflare împrejurul a nimic.

Ce deznădăjduitor şi totuşi, ce frumuseţe de dragul dragului, aşa precum culorile vii ale acestui pictor atipic : Marinel Ştefănescu.

( articol publicat în ecart, nr 185. din 11 iulie 2002)

   intoarcere pagina interviu