Cleopatra Lorinţiu " Slast "

   A publicat între 1982-1987 cu regularitate în Suplimentul literar artistic al cotidianului" Scânteia tineretului", creat si condus de Ion Cristoiu,considerat una din publicaţiile cele mai îndrăzneţe şi mai non conformiste în climatul literar al anilor optzeci.

Suplimentul  era cunoscut sub abrevierea de SLAST .

Pe lângă fragmente de roman, cicluri de poezie, reportaje literare, Cleopatra Lorinţiu a tinut rubrica saptaminala  "Mica antologie a artei tinere " în care, în peste  o suta de portrete, a configurat o generaţie  artistică aflată în plină expansiune (muzicieni,artişti plastici din toate genurile,arhitecţi,coregrafi şi balerini,regizori şi actori).

 Pentru această rubrică a primit şi Premiul pentru critică literar - artistică , decernat în decembrie 1984.

A realizat si interviuri cu personalităţi marcante ale vieţii culturale, în paginile intitulate : Biografia unei operere de referinta in viziunea autorilor ( printre care ample interviuri cu compozitorii Doru Popovici şi Gheorghe Dumitrescu,tenorul Ludovic Spiess,muzicologul Viorel Cosma ,  

    -Magda Ianculescu  interpreta de opera

  -scriitorul Gheorghe Tomozei, vezi pagina Tomozei

  -romanciera  Cella Serghi ,  vezi pagina Cella Serghi  

       "Am cunoscut-o în ultimii ani de viaţă şi mi-a deschis cu bunăvoinţă uşa apartamentului dintr-un bloc vechi, pe o străduţă din spatele Pieţei Kogălniceanu. Un bloc gri, un apartament la etaj, plin de covoare,picturi, mobile înghesuite în care tronau amintirile. Chipul ei din tinereţe imortalizat în ulei de o prietenă pictoriţă domina încăperea în penumbră. Scriam , pe vremea aceea , la o pagină numită „Biografia unei capodopere” la SLAST, fusese una din ideile curajoase ale lui Ion Cristoiu, aceea de a aduce la lumină nume peste care deja se aşternuse dacă nu indiferenţa oricum, praful unei uitări. "din prefata la editia Panza de paianjen publicata de Jurnalul national in 2009 vezi prefata
 

                            Interviurile şi articolele publicate pot fi consultate în arhivele Academiei Române, secţiunea presă scrisă românească din secolul XX.   Mica antologie a artei tinere a fost o rubrica saptaminala dedicata unor portrete subiective, care includeau uneori interviuri ale unei largi palete de artisti plastici, muzicieni, actori. Aceste articole  reprezinta un punct de vedere formulat in anii 1982-1985 , surprinzand aceste personalitati intr-un anume moment al devenirii lor. Articolele nu au fost actualizate. iata mai jos O listă selectivă de interviuri  si prezentari .

  Toate aceste articole au fost prilejul unor intalniri memorabile iar reunirea lor intr-un volum ar fi reprezentat deopotriva o aspiratie pentru autoare si un imperativ pentru momentul artistic respectiv.

    Din pacate, aceasta reuniune nu s-a realizat niciodata, chiar daca astazi, majoritatea acestor nume au facut dovada valorii lor, in absolut. Am pastrat calitatea de atunci a celor intervievati sau despre care au aparut articole chiar daca intre timp acestia si-au schimbat profesia sau au adaugat noi valente carierei lor preofesionale.

Elena Boariu graficiana vezi pagina Elena Boariu

Fred Popovici compozitor

Maia Ciobanu compozitor

 Irina Odagescu Tutuianu compozitor

Calin Ioachimescu compozitor

Sorin Lerescu compozitor

 Marin Cazacu violoncelist

Marius Nichiteanu violist

Csyki Boldoszar compozitor

Iancu Dumitrescu compozitor

Remus Manoleanu pianist

Cornel Taranu compozitor

Nicolae Margineanu cineast,regizor

Mircea Cornisteanu cineast,regizor

Tereza Barta  regizoare

Rodica Negrea  actrita

Ana Cionea actrita

Marcel Iures actor

Mirela Gorea  actrita

Vlad Paunescu  director de imagine

Maria Ploae actrita

Marian Buruiana actrita

Cornelia Pavlovici actrita

Stefan Hagima actor

Julieta Szony actrita

Doina Floare plasticiana

Vioara Popescu plastician

Leonard Rachita sculptor

Done Stan artist plastic

Catalin Guguianu artist plastic

Dragos Vitelaru pictor

Carmen Stoianov muzicolog

Ion Ivan Roncea harpist

 Mihaela Martin violonista

Liliana Ciulei Atanasiu violonista

Valentin Gruescu dirijor

Ion Marin dirijor

Razvan Cernat compozitor, dirijor

 Dan Oprina  cantautor

Daniela Vladescu artista lirica

Gheorghe Visu  actor

Serbana Dragoescu artist plastic, tapiserie

 Ion Carmazan cineast, scriitor,  regizor

Petru Maier Bianu cameraman , regizor, scriitor

Diana Lupescu actrita

Mircea Diaconu  actor, scriitor

Dan Condurache actor

Dana Dogaru actrita

Dragos Paslaru  actor

Serban Comanescu regizor documentar

Gabriel Oseciuc  actor

 Anghel Deca cineast

Alexandru Agache artist liric, bariton

Serban Marinescu regizor

Ionel Pantea  artist liric

 Ilinca Dumitrescu pianista

Sergiu Anghel coregraf

Adina Cezar balerina, coregraf,

Viniciu Moroianu pianist, scriitor

Ana Golici plasticiana

Dodi Teodorescu Romanaţi plasticiană

     Liana Alexandra,compozitoare

     Serban Nichifor, compozitor

     Mihai Borodi sculptor


 (un articol din 8.05.1983)



     La Mihai Borodi m-a dus poetul Gheorghe Parja. « Ne-a dus » ar fi mai corect spus căci colega mea Beatrice Comănescu de la Sahia Film iscodea totul dintr-un punct de vedere strict cinematografic şi amândouă ne umplusem încălţările cu colbul unei amieze uscăţive,alergând destoinice de la atelier la expoziţie.De la expoziţie la muzeu ori prin parcurile oraşului presărate cu aceste lucăriri semnate Borodi. Acest tânăr plastician cu ochi parcă miraţi sau melancolici,cu vorbă calmă şi sigură,care înalţă sau,cum să spun eu oare mai bine,trnspune într-o altă tonalitate lecţia învăţată de la celebrul său unchi,cioplitorul de porţi Gheorghe Borodi,ca-ntr-o continuare firească şi necesară, o spirală de lemn.
    Locul sculptorului Mihai Borodi este la Sighetul Marmaţiei, iată un lucru simplu şi adevărat, care se impune cu puterea evidenţei. Camca-nflorirea de primăvară.

   Am înţeles foarte repede aceasta, de-ndată ce i-am văzut lucrările din centrul oraşului, Pomul vieţii  şi Cadran solar . Sculpturile erau o formă de Maramureş, decantată,trecută spre altceva, cu amprenta rafinată a institutului, dar erau într-adevăr Maramureş istoric şi din acel spaţiu spiritual,coagulat şi întreg,în ordinea imanentă a firii,nimic nu se putea dezlipi.
   Deci sculptorul acesta tânăr şi calm a plecat din Bucureşti,de bună voie s-a întors acasă prin libera lui voinţă, acesta e un fapt natural de care nimeni nu se miră, şi nimeni nu-l înconjoară cu vorbe patetice, de prisos.
  Un fapt care are frumuseţea discretă a Văii Izei,Marei sau Vişeului. Nimic ostentativ. O eleganţă deplină a simplităţii,folosindu-se de căldura lemnului,de calităţile lui,de obişnuinţa folosiri lui în viaţa de toate zilele.  Pomul vieţii e construit pe principiul îmbinării bârnelor la colţurile caselor, Pecetarul dezvoltă în piatră o anumită grandoare a unui obiect folosit de femei la pusul peceţilor, lucrarea de artă monumental ăpe care o face acum şi care va fi amplasată la intrarea în Sighetul Marmaţiei este un motiv solar ţi floral, preluând forme din ornamentica populară.      Lucrările lui Mihai Borodi devin fireşti şi de nelipsit acolo unde sunt amplasate. Plac fără ca publicul să mai problematizeze, au o naturaleţe a lor ,o limpezime şi-o fermitate senină.
    Limba română tradusă în lemn. La Sighet, un nord sublim care ne dă voie să fim oricât de emoţionaţi şi de patetici vrem, şi oricât de năvalnici,precum apele de munte ,unde însă numai gesturile de-o amoloare definitivă ,de-o sinceritate lăuntrică pot spune că au un rost adânc. E acolo o mână de plasticieni foarte tineri care au absolvit institutul ,au expus, lucrează, infirmând orice temere că altundeva decât pe Calea Victoriei nu s-ar găsit teren fertil de afirmare. Nu ştiu dacă sculptura lui Mihai Borodi îşi va apropia succesul.Nu ştiu dacă acest lucru contează. Nu ştiu nici dacă Mihai Borodi va intra în topuri,va câştiga burse şi concursuri,va călca până la urmă ţanţoş în detaşamentul privilegiat,dacă va face vogă în Europa, dacă-l vom urmări sâmbătăt pe micul ecran dând interviuri. Nu ştiu nici măcar dacă numele lui se va impregna în conşţiinţa publicului pentru care arta contează. Nu ştiu de asemenea dacă Mihai Borodi nu e un fel mai aparte de om şi artist, aidoma cioplitorilor de lemn din familia sa şi din familiile vecinilor lui, şi-ale tuturor maramureşenilor, aşa încât să-şi dorească el însuşi un fel de putere ascunsă.Prin însăşi naturaleţea faptelor sale artistice, trup din trupul Maramureşului istroic. Numele lui se poate uita dar pentru el nu cred că asta importă. Sculptura lui este firească este acolo, se încadrează perfect în tabloul de părimăvară pe care ochiul meu copleşit l-a privit şi pe care sufletul meu îmbătat de primăvară l-a cuprins.  "