Cleopatra Lorinţiu « Literatura »

Parcursul literar al Cleopatrei Lorinţiu începe în copilărie şi este profund marcat de atmosfera transilvăneană în care s-a format, de ţinutul Văii Someşului Mare şi al Năsăudului,al măruntului sat Anieș, de  peisajul misterios al muntelui,de atmosfera de preţuire a literaturii şi de venerare a înaintaşilor: George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Andrei Mureşanu.

La unsprezece ani visează să fie scriitoare şi trimite o povestire  prin poştă, la concursul Radiodifuziunii Române pentru povestiri care urmau să fie citite în cadrul popularei emisiuni  Noapte bună, copii. (Concurenţii erau adulţi, îndeobşte  scriitori profesionişti).

  Eleva din clasa a cincea de la Liceul Liviu Rebreanu  din Bistriţa îşi trimite povestirea bătută la maşină cu sprijinul părinţilor: Este mai mult o „ sticlă aruncată în mare”.
Peste câteva săptămâni Programul de Radio publică cîştigătorii , premiul al treilea îi revine Danei Cleopatra Lorinţiu,(un nume total necunoscut,!) care îşi primeşte primele drepturi de autor, în micul oraş transilvănean,tot prin mandat poştal.
Realizatorii concursului (în primul rând scriitorul Mihai Jemăneanu,cel ce a fost vreme de zeci de ani redactorul popularei emisiuni ) vor afla abia peste ani de zile că în spatele acestui nume era un copil de unsprezece ani .

Primele poezii şi povestiri sunt publicate în revista şcolii „ Zări senine „ şi trimise prin poştă de Revista de literatură pentru elevi , la rubrica profesorului Tudor Opriş, Săgetătorul .

Primele povestiri şi reportaje literare scrise pentru revistele pentru copii.( Varda despre viaţa tăietorilor de lemne din munţi , în Cutezătorii 1972).
Debut literar în 1972 în revista literară Tribuna ( Cluj-Napoca)

În perioada adolescenţei publică în  antologii diverse şi în  revistele literare :
Steaua, Tribuna, Familia, Amfiteatru, Viaţa studenţească, , Convorbiri literare, Cronica, Orizont, Ramuri, Luceafărul, Tribuna României .
Există un anume spirit literar, un interes al publicului, o emulaţie poate a cenaclurilor literare cări tinerii poeţi au un anume loc al lor,sunt adesea apreciaţi şi publicaţi.Evitarea subiectelor "obligatorii" şi a falseturilor impuse de politrucii vremii nu devenise încă atât de dificilă.
În 1975 şi in 1976 participă la Concursul Naţional de poezie pentru tineri şi primeşte premiul I .
La fel în 1977 , primeşte Premiul I la Consursul Naţional de poezie Nicolae Labiş . Urmează o serie de emisiuni la Televiziunea Română, Radiodifuiziunea naţională , publicaţii şi interviuri.
În 1976 citeşte în Cenaclul Amfiteatru invitată de poeta Constanţa Buzea şi criticul Laurenţiu Ulici, amfitrionii întâlnirilor literare. Amfiteatru şi Luceafărul îi publică grupaje semnificative de poezii.
Îşi depune primul volum de versuri la Editura Dacia din Cluj-Napoca,(este perioada în care Ministerul Culturii limitase  deja la maximum apariţiile editoriale în volum, instituind concursuri obligatorii pentru principalele genuri literare, în toate editurile.)

Câştigă premiul de debut al Editurii Dacia al cărei director era Al.Căprariu. Scriitorii clujeni au sprijinit fără rezerve debutul ei poetic : între aceştia ,Aurel Rău, Al.Căprariu, Ion Oarcasu, Petre Poantă,Adrian Popescu.

Studentă la Bucureşti în anul I la Academia de Studii Economice citeşte în octombrie 1976 la Casa Scriitorilor în Cenaclul Luceafărul, prezentată de poeţii Ion Gheorghe şi de Grigore Hagiu.
Colaborează intens la Radio Bucureşti, publică în reviste literare iar în 1978 apare volumul "Regina cu paşi furaţi" recenzat favorabil de critica literară.

Îi apare aproape concomitent o altă carte de versuri, de această dată pentru copii, ilustrată de graficiana Elena Boariu Ora culorilor la Editura Ion Creangă unde redactorul Gh.D.Vasile se va lupta din răsputeri şi pentru publicarea unei cărţi de proză.
Aceasta apare în 1979 cu titlul Libeluliada în ilustraţia aceleiaşi artiste. Este cartea din care majoritatea povestirilor au fost reluate la radio în lectura marilor actori şi se găsesc în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române. Unele povestiri figurează în bibliografia de lectură a elevilor .
Apare Peisajul din care lipsesc poeme , cartea definitorie, (redactor Florin Mugur)la Editura Cartea românească prezentată ca un eveniment de critica literară, 1981.
Incepând cu anul 1982 face tentative de a se angaja în presa scrisă, restricţiile „ de dosar ” fac imposibil acest lucru.
În absenţa unui loc de muncă, devine scriitor profesionist,membră a Asociaţiei de scriitori din Bucureşti, (Secţia poezie) statut incomod pentru cenzura vremii şi în general neagreat de oficialitate.
Va publica în Luceafărul rubrica de carte străină , susţinută de Aurel Dragoş Munteanu, redactorul paginii externe şi grupaje de poeme datorită poeţilor Ion Gheorghe şi Grigore Hagiu.

În această perioadă (  deja de maximă încorsetare ideologică) va publica articole despre cărţi de Chikamatsu Monzaimon, Maurice Blanchot, Szabo Lorincz, Franck O” Harra, Cesare Pavese,Odyseas Elytis , Ion Caraion , cronici despre literatura greacă, japoneză,maghiară,italiană,franceză şi americană şi va publica un interviu cu scriitorul britanic Robert Pinski .
Vezi pagina Cronici
Suplimentul SLAST condus de Ion Cristoiu va fi publicaţia care o va susţine ani de-a rândul,încă de la primul număr, publicându-i constant pagini de poezie, proză, schiţe şi fragmente de roman.

În perioada 1984-1987 va redacta nu mai puţin de patru variante succesive ale romanului Abandon predat la Editura Eminescu şi care avea să cadă de trei ori la examinările cenzurii epocii ca „inadecvat” , „ pesimist”.

În 1988 după ce publicase pagini din acest roman în reviste literare ca  Suplimentul SLAST, Revista pentru literatură ,Cronica ,Ateneu, renunţă la publicare lui ,retrăgându-l din editură.
Nu va fi publicat niciodată.

În 1980 în faţa înăspririi cenzurii se apleacă asupra operei scriitorului Kenneth Grahame şi traduce povestirile acestuia datând din epoca victoriană, publicate la Editura Ion Creangă sub titlul Vârsta de aur.

Aceeaşi editură îi publică culegerea de schiţe Veşti din Molidia ,premiată de Asociaţia scriitorilor din Bucureşti cu Premiul pentru literatură pentru copii în 1984 prin eforturile scriitoarei Gica Iuteş în pofida faptului că povestirea principală este o alegorie a sistemului epocii. ( O modă răspândită a scriitorilor din anii optzeci care creau parabole şi cărţi cu cheie pentru a comenta situaţia dezesperantă din prezentul ţării aflată în plină dictatură).


În 1985 Editura Dacia îi publică Terasa cu oleandri ( redactor Mircea Opriţă) poeme.

1987 apare Aproape imaginară în redacţia lui Florin Mugur.

Lucrează alături de Gh. Tomozei Albumul memorial Nicolae Labiş care, din motive de circumsanţă va fi publicat nesemnat, ca un almanah al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Textele din interior, eseurile şi anchetele scrise de Cleopatra Lorinţiu sunt de multe ori semnate doar cu iniţialele C.L.

Cartea Există un limpede loc de amintiri, eseuri şi note de călătorie, refăcută de asemenea de trei ori şi cezurată mai cu seamă de pasajele istorice, carte dedicată zonei Bistriţei şi Năsăudului, Văii Someşului şi Munţilor Rodnei, apare în octombrie !) cu o luna înaintea Revoluţiei din decembrie 1989.

În pofida climatului foarte tensionat, cartea se bucură de un real succes, recenzată şi lansată în diferite medii, elogiată pentru accentul ei de libertate interioară şi pentru evocarea unor momente particulare din istoria transilvaneană.

Se poate spune că este cartea cu cel mai mare succes de public din cariera sa.

O altă carte de povestiri Coroniţa de premiant tipărită în luna revoluţiei, va fi topită în februarie 1990 din ordinul unui director de editură prea zelos din cauză că într-o ilustraţie apărea o fetiţă cu o cravată roşie.

Romanul Fetiţa care eram este publicat (fragmentat) de Editura Intact , în el sunt reluate o parte din ilustraţiile realizate de graficiana Octavia Ţarălungă pentru cartea anterioară. 

Pleacă la Chişinău împreună cu ilustratoarea Octavia Ţarălungă să lanseze cartea la Biblioteca din R.P.Moldova.
De altfel e perioada cea mai plină de întâlniri cu cititorii în diferite oraşe caSibiu,Arad,Predeal,Iaşi,Bacău,Buzău,Bistriţa, ,Ploieşti,Craiova,Râmnicu Vâlcea,Piteşti, sau la „Biblioteca Municipală  Ion Creangă”din Bucureşti.

Infiinţează în 1992 , Editură Luna Editorial House unde va publica cărţi româneşti , autori de literatură pentru copii, biografii şi propriile cărţi între care romanul Iubirea nu trece şi Cineva din trecut o carte într-o formulă neobişnuită: poeme şi proză.
 
 vezi Pagini alese

Alte cărţi:

O lumina suplimentara, volum de eseuri si interviuri Editura Muzeum 2002

Suflu efemer, volum bilingv de poezie si extrase de critica editura Axa 2002.(Traducere în limba franceză de Oana Cuzub )
O parte din temele literare care au preocupat-o au fost reluate în scenarii de documentare artistice sau comentarii de emisiuni pentru tv sau radio .

17 poeme publicate în Antologia  Drevo suşestvovania  Moscova, 1990 în traducerea Alla Ter Akopian si Sergiu Selian. ©

Poemul Anii scurţi este reluat în Antologia Streiflich (Lumină laterală -1994) a Editurii Dionysos în traducerea lui Christian W.Schenk .
Prezentă în atntologii literare realizate de poeţii Gh.Chirilă, Tudor Opriş şi Radu Cârneci.
Activitate in favoarea francofoniei : În 2000 este prezenta la Conferinta internationala pentru scriitorii francofoni de la Toronto unde a publicat eseul Une mélancolie roumaine în antologia de texte a scriitorilor francofoni Mondialisation et Identité, Editions du Gref Toronto, 2000.

Vocatia caii singuratice- eseu critic despre opera lui Artur Silvestri, editura Carpathia 2009, (326pg.)

Din 2009 sustine o rubrica lunara la revista literara Vatra Veche, pusa sub titlul deconcertant de "Dulce Harababura".

In 2010 primeste Premiul de onoare pentru inegralitatea operei "Naji Naaman" , Premiu decernat pentru"operele cele mai emancipate din punctul de vedere am stilului si care isi propun revigorarea si dezvoltarea valorilor umane" .Premiul este decernat de Fundatia Naji Naaman (din Liban).

PS : for further information see http://www.najinaaman.org
 

In 2011 ingrijeste o restituire din opera lui Gheorghe Tomozei in care publica si propriile sale eseuri dedicate scriitorului Fragmentarium Ghoerghe Tomozei apare la editura Tiparg si prin efortul scriitorilor Ion C.Hiru si George Baciu din Domnesti unde Cleopatra Lorintiu si fiul Maximilian Tomozei au facut o importanta donatie de carte si obiecte personale din arhiva poetului Gheorghe Tomozei, constituita acum in Biblioteca Gh.Tomozei din Domnesti, Arges.